Cum afectează un singur copac o pădure întreagă Suzanne Simard a remodelat fundamental modul în care înțelegem pădurile. Prin decenii de cercetare pe teren, ea a demonstrat că arborii sunt legați de rețele subterane vaste de ciuperci micorizice. Aceste parteneriate simbiotice permit copacilor să schimbe semnale de carbon, nutrienți, apă și substanțe chimice—uneori pe distanțe mari și peste linii de specii. Lucrarea sa de referință din 1997 în Nature a oferit primele dovezi clare că puieții de mesteacăn de hârtie și de brad Douglas transferă carbon unul către celălalt prin conexiuni fungice, fluxul variind în funcție de arborele care este umbrit și are cea mai mare nevoie de resurse. Acest lucru a contestat direct viziunea dominantă despre păduri ca arene ale competiției neîncetate. În schimb, lucrările lui Simard au dezvăluit dinamici cooperative: copacii mai vechi, asemănători unor noduri de tip hub—ceea ce ea numește "Arborii Mamă"—sunt cele mai bine conectate noduri din rețea. Ei își recunosc rudele genetice, alocă mai multe resurse propriilor răsaduri și chiar întăresc copacii tineri neînrudiți, sporind reziliența generală a pădurilor. Comunitatea științifică se referă acum pe scară largă la aceste legături fungice ca la "Wood Wide Web". Astăzi, munca ei a inspirat totul, de la Avatar până la romanul câștigător al Premiului Pulitzer "The Overstory". Memoriile ei, "Finding the Mother Tree" a devenit un bestseller global și este acum adaptat într-un film cu Amy Adams în rol principal. La fața locului, în Columbia Britanică, Simard colaborează cu comunitățile indigene pentru a concepe practici de exploatare forestieră care să protejeze Arborii-Mamă și rețelele de vegetație bătrână. Rezultatele timpurii arată că aceste zone stochează mai mult carbon, păstrează mai multă biodiversitate și se regenerează decenii mai repede decât siturile defrișate convențional. Unii cercetători avertizează împotriva termenilor precum "mamă" sau "comunicare", preferând un limbaj strict neutru. Simard susține că fenomenele de bază — partajarea resurselor, recunoașterea rudelor și semnalele chimice de alarmă — sunt riguros documentate, iar cuvintele evocatoare ajută oamenii să țină la păduri pe care altfel le-ar vedea doar ca lemn. În cuvintele ei: "Aceste păduri își pot recăpăta complexitatea și puterea, dar numai dacă începem să le gestionăm ca sisteme vii, conectate"