Nucleul Declarației de Independență este juridic ca substanță, nu filosofic, invocând 27 de încălcări ale drepturilor coloniștilor ca englezi. Deși fondatorii erau ancorați în idealurile Iluminismului, trecerea de la apelul la "drepturile englezilor" la "Drepturile Naturale" a fost strategică. Dacă conflictul rămânea prezentat ca un război civil între supușii britanici și Marea Britanie, coloniștii căutând restaurarea "drepturilor lor ca englezi", nici Franța, nici Spania nu i-ar fi susținut. Conform Legii Națiunilor din secolul al XVIII-lea, un monarh nu putea interveni legal în "afacerile interne" ale altui suveran. Thomas Paine a spus asta în "Common Sense": "Sub actuala noastră confesiune de supuși britanici, nu putem fi nici primiți, nici auziți în străinătate; obiceiul tuturor Curților este împotriva noastră și va rămâne așa până când, prin independență, vom ajunge la rangul altor națiuni."