Iată care e treaba cu fericirea: nu o poți acumula, nu o poți îmbutelia. În fiecare zi trebuie să o iei de la capăt: așteaptă acel val de dopamină care reafirmă că viața este frumoasă. Sau... Poți privi fericirea ca pe o abilitate și să o exersezi până când devine a doua ta natură.