De fiecare dată când tastezi un domeniu, cum ar fi exemplu[.]com, căutarea DNS o traduce într-o adresă IP pe care computerul tău o înțelege. Este agenda de adrese a internetului, care mapează nume lizibile de oameni la numere lizibile de mașini din culise. Un 🧵

Când introduci un domeniu, procesul de căutare începe local. Browserul tău își verifică propriul cache DNS, apoi cache-ul sistemului de operare și fișierul de gazdă. Dacă nu se găsește nimic, interogarea se mută către un rezolvator DNS recursiv, de obicei rulat de ISP-ul tău.

De acolo, rezolvatorul parcurge ierarhia DNS: • Serverele de nume rădăcină → direcționează interogarea către TLD-ul corect (.com, .org etc.) • Serverele de nume TLD → indică către serverul autoritar al domeniului • Serverul de nume autoritar → returnează adresa IP reală Toate acestea se termină de obicei sub 100 ms.

Interogările DNS vin în trei forme: • Recursiv: serverul DNS trebuie să returneze un răspuns complet sau o eroare • Iterativ: serverul returnează cele mai bune informații pe care le are, adesea o recomandare • Non-recursiv: serverul știe deja răspunsul (cache sau autoritar) Aceste moduri definesc cine face treaba, tu sau serverul.

Cache-ul este ceea ce face ca DNS să fie rapid. Browserele stochează căutările recente. Sistemele de operare stochează rezultatele în cache pentru toate aplicațiile. ISP-urile mențin cache-uri partajate uriașe, adesea răspunzând Imediat mulțumită întrebărilor altor utilizatori. Toate cache-urile urmează reguli TTL, care definesc cât timp rămân valabile înregistrările.

TTL (Time-to-Live) echilibrează prospețimea cu performanța. TTL-urile scurte (de exemplu 300 de secunde) permit actualizări rapide, dar cresc traficul. TTL-urile lungi (ca 86.400 de secunde) accelerează viteza, dar propagarea lentă a schimbărilor. Administratorii ajustează TTL-ul în funcție de cât de des se schimbă înregistrările DNS.

Căutarea DNS directă rezolvă domeniile → IP-urile. Căutarea inversă face opusul, folosind înregistrări PTR pentru a mapa IP-uri → domenii. DNS-ul invers este folosit pe scară largă pentru validarea emailurilor, jurnalizare și securitate, ajutându-te să înțelegi cui aparține o adresă IP.

Căutarea DNS este simplă la prima vedere, dar în adâncul capotei este un sistem global, distribuit, care menține internetul rapid, fiabil și scalabil. Cache-ul, rezoluția recursivă și serverele ierarhice lucrează împreună pentru a traduce miliarde de interogări în fiecare zi.